Stii tu cum erau inainte visele? Erai copil. Toata ziua nu faceai altceva decat sa te alergi cu prietenii tai pe afara. Dar ai crescut si ai devenit o depravata, apoi a venit vremea sa te si maturizezi. La 12- 13 ani ti se parea ca esti asa grozav cand te vedeai cu tigara in gura si umbland mereu numa' prin baruri si cafenele.
Ciuciu! Acuma ti s-a luat nu-i asa? Hah, incerci si tu sa devii mai normala si sa te integrezi. Cam greu cand ti-e controlata mintea de piticii aia care ti se urca pe creier si te zgarie tare pana nici nu te mai lasa sa gandesti si toate gandurile iti zboara in milioane de directii.
E greu sa recunosti ca esti uitat deja de toti si de toate. Parca ai cam vrea fosta viata inapoi nu? Acu' e momentu in care vocea aia diabolica izbucneste in ras si incepe sa faca misto de tine cu o fraza gen "Muhaha. N-ai voie sa fii fericita! Am pus stapanire pe viata si mintea ta."
Intr-adevar. Doare. Asa cum spuneam. Cel mai rau doare momentu' in care pur si simplu realizezi ca din intreg imperiul de persoane numite 'prieteni' pe care l-ai construit, s-a daramat tot asa deodata si s-a facut praf, pe care si pe ala chiar l-a luat vantu'. Urat, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu