Uite baiete, sa-ti explic mai frumos asa cum e. Pai uite, e un sentiment groaznic de urat. Uita-te putin la un film sadic. Ia o secure, infige-mi-o in stomac, scoate-o, infige-o iar si iar si iar pana te plictisesti sa vezi aceeasi scena insangerata la nesfarsit.
Nu va inteleg... E ca si cum ati vrea cu totii sa ma vedeti intr-o gaura neagra disparuta moarta taiata in cubulete mici si mutilata, stransa de gat, iar fiecare particula care mai ramane din mine sa aiba cate o tumoare. Uite, acu' intelegi macar cate ceva? Sa-ti explic si mai frumos atunci. Nu e nici macar o treime din ce e in sufletu' asta al meu. Deci asta e nimic fata de ce pot eu sa simt acuma in momentu asta!
Deci nu. Tu nu tii la mine si deja m-am obisnuit cu asta. Poate zici c-o dau in paranoia. Tot ce e posibil. Auziti bai smecherilor. Distrugatori de suflete ce sunteti. Va rog io, ganditi inainte sa mai faceti vreo fapta d-asta. Si nu ma refer la mine. Ca stiti tu totii ca-s prea momaie si totusi ceva mai intreaga la cap si nu m-as sinucide niciodata. Da' ganditi-va ca poate sa ma prinda o depresie d-aia si sa nu mai scap. Ca si cand ai cadea intr-o prapastie fara fund. Nu vezi nimic in jos si pici pana te plictisesti. Doar ca la asta adauga si niste cutite care trec prin tine la fiecare milimetru pe care il cobori. Ia astea si gandeste-te si cum peretii se stramteaza in fiecare secunda tot mai tare si cum esti pur si simplu zdrobit brutal si facut zob da' inca mai traiesti. Esti constient si simti cum fiecare organ moare inceeeeet inceeeet. De parca ar vrea sa te doara tot mai tare si tot mai intens. Asa doare ba! Si durerea asta o provoaca doar un cuvant. Da! Unu' sigur ma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu