Hai salut. Tot eu sunt. Cautam sa vad daca prietenia ta mai e acasa... Mai tii minte prapastia aia in care tot cadeam? Eh bine sunt inca acolo, inca ma afund tot mai tare, dar totusi inca nu ajung jos. Nu reusesc sa ma prabusesc odata pentru totdeauna. Pacat nu-i asa? Ehh... Tii minte cutitele alea multe care le tineam in mine si nu indrazneam sa strig dupa ajutor sau sa vars vreo lacrima. De data asta mi-a curs o lacrima pe obraz fara sa vreau si WoNder WomaN a venit si a largit prapastia cand eram pe punctu' sa sa fiu strivita de tot. Cutitele ca prin minune au iesit si cateva dintre ranile mele s-au vindecat... nu de tot da' e un inceput macar.