marți, 23 martie 2010
Ca lantu' trofic da' pă sentiment
Hai mai bine sa terminam odata cu chestia asta. Odata pentru totdeauna si ne ajunge. Hai sa dam cartile pe fata si sa ne injuram si sa recunoastem tot ce gandim pana ni se face greata si incepem sa vomitam. Suna palpitant, nu? Nu, nu te urasc si n-am nimic cu tine, sau cel putin n-am avut pana cand ai intrat in viata mea si pur si simplu m-ai obligat sa simt ceva! Sau poate... eu am intrat in viata ta. Oricum sentimente tot exista. Multe. Da' cel mai rau e ca de la placere s-a ajuns la iubire, apoi a scazut la durere, mai jos la indiferenta, apoi iar a urcat la dragoste, s-a transformat intr-o dragoste prieteneasca... si a scazut la ... nimic. Ca si nisipu' in vant... Pur si simplu se pierde tot si se imprastie in milioane de locuri, si niciodata nu o sa mai fie la fel.. pentru ca o bucata din el tot s-a pierdut. Ma doare. Si nu ma doare CA am pierdut... ci ma doare CE am pierdut. Chiar insemnai mult pentru mine, poate prea mult... poate inca mai insemni. Depinde doar de tine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce faci ma? Te sucesti? Si pan' la urma, ce vrei sa faci defapt?
RăspundețiȘtergere